Cat de mult calatoresc multe produse din alimentatia noastra si cat de nocive pot fi

Conceptul de „food-miles“ reprezinta distanta parcursa de un produs alimentar de la producator la consumatorul final. Intre 1968 si 1998, productia mondiala de alimente a crescut cu 84%, iar populatia cu 91%, in timp ce comertul cu produse alimentare a crescut cu 184%, scrie adevarul.ro.



Astazi, multe din produsele utilizate de romani in prepararea mancarurilor traditionale si care ar putea fi produse in Romania, din pacate, sunt importate de la sute si mii de kilometri, acest transport avand efecte negative nu numai asupra mediului, ci si asupra sanatatii noastre. „Rosiile din Turcia sau tarile arabe, cartofii polonezi, usturoiul din China, ceapa din Orient, merele din tarile vestice nu inseamna pentru noi distrugerea economiilor locale, ci au cel putin trei efecte negative: preturi mult mai mari decat daca ar fi produse in Romania, purtand povara costului de transport, al RCA-urilor marite, al rovignetei si a altor taxe, importam poluare prin emisiile de carbon ale camioanelor sau mijloacelor de transport, cu dezastruoase efecte nocive pentru producerea de gaze cu efect de sera si afecteaza iremediabil sanatatea noastra si a copiilor nostri datorita substantelor utilizate pentru o pastrare indelungata”, ne spune economistul Adrian Oprica. Toate acestea in timp ce avem aproape 50% din terenurile din Romania necultivate Pe piata romaneasca, gama produselor ecologice sau sanatoase este destul de restransa. Majoritatea alimentelor sunt aduse din strainatate - conserve de legume, fructe, unele produse de panificatie etc. Pe piata romaneasca, cele mai vandute produse din productia locala sunt laptele, iaurturile, branzeturile, ouale, fructele, legumele, dar si produsele crud uscate – salam, carnati s.a.m.d. De multe ori, ele sunt vandute in piete volante sau direct de la producator, daca il cunosti sau ai pe cineva la tara. Astfel, conform statisticilor europene (EUROSTAT) vanzarile totale de produse ecologice in Romania ajung la aproximativ 12 milioane de euro, ceea ce reprezinta sub 1% din piata de retail si foarte putin fata de 5-6%, cat este media europeana. Restul, de 99% din piata, inseamna de multe ori produse din import sau fabricate de companii multinationale. Cum simt romanii aceste efecte ale importurilor si ce pericole gasim in farfurie ? Referitor la pericole acestea sunt OMG-urile – organismele modificate genetic sau care folosesc hormoni de crestere, toate acestea generand riscuri majore pentru sanatate si mediu prin utilizarea excesiva a pesticidelor.

Cat despre modul in care populatia resimte aceste elemente negative o scurta enumerare ar fi ca romanii platesc cel putin dublu pretul legumelor din supermarket si de multe ori si din piata, platesc mai mult pe medicamente pentru ca multe dintre aceste alimente sunt tratate pentru a-si mentine valabilitatea o mare perioada de timpcu efecte devastatoare asupra organismului uman, iar consumul de catre copii fac sa creasca absenteismul scolar datorita afectiunilor digestive sau a dereglarilor hormonale, spun specialistii in nutritie. Toate acestea ar putea fi evitate prin existenta unei politici agricole indreptata catre stimularea productiei locale si a implementarii de catre Ministerul Agriculturii si ANSVSA a mecanismelor adiacente lanturilor scurte alimentare. „In studierea comportamentului consumatorului trebuie sa se ia in calcul factorii economici precum: venitul personal al consumatorului, venitul total realizat de toti membri gospodariei/ familiei, preturile produselor/serviciilor, salariul minim/mediu realizat la nivelul economiei nationale, veniturile populatiei si structura acestora pe surse de provenienta, indicii preturilor,

etc. In loc de marginalizarea producatorilor locali de alimente, avem nevoie de produse centrate pe oferta acestor producatori care pot hrani comunitatile locale, fara sa existe presiunea lanturilor de aprovizionare industriale”, este de parere sociologul brasovean Aurelian Danu. Modul in care la nivel local se produce, proceseaza si distribuie alimentele poate ajuta la transformarea economiei noastre, astfel incat aceasta sa abordeze si problema schimbarilor climatice, a colapsului biodiversitatii, precum si scaderea nivelului de inegalitate sociala si economica. Sistemele noastre alimentare pot sprijini economiile locale si oamenii care le utilizeaza pentru a crea o economie mai ecologica si mai corecta, construirea de afaceri locale, consolidarea coeziunii sociale si crearea de locuri de munca. „Lanturile scurte de aprovizionare pe pietele locale s-au dovedit a fi benefice pentru cresterea veniturile producatorilor, sunt capabile de a genera o autonomie mai mare pentru agricultori, precum si de a consolida economiile locale prin sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii. Autoritatile locale ar avea disponibilitatea sa puna la dispozitia producatorilor locali spatii in piete pentru desfacerea produselor locale certificate ca fiind direct de la producator. Acest mecanism nu este foarte dificil de realizat, dar tebuie vointa si disponibilitate din partea autoritatilor de a face posibila modificarea legislatiei in favoarea producatorilor locali”, precizeaza Adrian Oprica. In trecut, oamenii utilizau reperele traditionale in alegerea hranei, bazandu-se pe cunostintele mostenite de la predecesori, iar autoritatea in materie de alimentatie si stabilirea meniului apartinea mamei. Obiceiurile alimentare au fost transmise astfel din generatie in generatie si au rezistat in timp deoarece, aplicandu-le, oamenii erau sanatosi.

In prezent, apelam tot mai mult la argumente stiintifice cand alegem un aliment sau altul si tinem cont de dovezile si recomandarile oamenilor de stiinta, ale cercetatorilor, comerciantilor de produse alimentare, a departamentelor de marketing etc. Astfel, cultura, a cedat stiintei o parte importanta a influentei, pe care o avea asupra modului nostru de a manca si de a gandi. Hrana a inceput sa fie acaparata de stiinta in secolul XIX, odata cu descoperirea nutrimentelor, a acelor compusi chimici si minerale din mancare, pe care oamenii de stiinta le declarasera benefice pentru sanatate – proteinele, grasimi, carbohidrati. De aici a aparut un mit nociv, care s-a concretizat apoi in ideologia nutritionista. In alimentatie nutrimentul este cel care conteaza, nu mancarea. Deoarece nutrimentele sunt „invizibile”, avem nevoie de ajutorul „expertilor” pentru a decide ce sa mancam. Astfel, cele mai simple chestiuni legate de alimentatie au devenit complicate. „Mai bine zis, au fost complicate intentionat. Din punct de vedere psihologic si social, mancarea inseamna insa si placere, comuniune, familie, spiritualitate, inseamna legatura oamenilor cu universul natural si exprimarea propriei identitati. Cea mai mare parte a lucrurilor pe care le consumam astazi nu reprezinta mancare, iar felul in care le consumam nu inseamna, de fapt, a manca, cel putin nu in sensul pe care civilizatia l-a atribuit multa vreme acestui cuvant. In contextul nutritionismului, mancarea a capatat o conotatie negativa, fiind perceputa ca un dusman, ca ceva nociv. Asa se face ca, dupa treizeci de ani de recomandari nutritionale, suntem poate mai grasi, mai bolnavi si mai prost hraniti decat atunci cand nu ne preocupam atat de mult de mancare si ne hraneam intuitiv”, concluzioneaza sociologul Aurelian Danu.

Sursa: Adevarul .ro

 

 

 

Login pentru a posta comentarii
giweather joomla module

Go to top